Prevederile referitoare la activitatea presei din documentul„Strategia de Apărare a României”, elaborat de Preşedinţia României şi aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) reprezintă cea mai gravă ameninţare la libertatea presei produsă în România în ultimii 20 de ani.
Gravitatea acestui atac la adresa libertăţii presei constă în faptul că are ca obiectiv final adoptarea unor prevederi legale, foarte probabil a unei legi restrictive a presei, asemănătoare aceleia existente înainte de 1990. Documentul a fost remis de CSAT, spre aprobare, Parlamentului României, după care, aşa cum se precizează la pag 4 a „strategiei”, „ulterior aprobării acestui document, executivul şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniu vor fi chemate să dezvolte strategii sectoriale, ce vor trebui să conţină măsuri concrete, destinate contracarării şi combaterii riscurilor, vulnerabilităţilor şi ameninţărilor”.
Strategia elaborată de Preşedinţia României şi aprobată de CSAT, transformă în „duşmanul public nr 1” - presa, considerată cea de a 4-a putere în oricare stat cu democraţie consacrată. Ne bazăm această afirmaţie pe modul în care a fost etichetată presa românească în documentul respectiv. În lista celor 15 „vulnerabilităţi” identificate de CSAT, una singură, cea localizată în domeniul presei, este definită ca un „fenomen” cu efecte care sunt de natură să pună în pericol siguranţa naţională. Acesta este denumit „fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţiile statului”. Nici una din celelalte 14 „vulnerabilităţi” nu este considerată ca având amploarea unui „fenomen”, nici „corupţia cu implicaţii asupra funcţionării instituţiilor statului”, nici „politizarea excesivă a instituţiilor statului”, nici „diminuarea capacităţii aplicării legii de către unele instituţii ale statului”, nici „scăderea calităţii serviciilor publice de sănătate”. În textul CSAT, aceste „vulnerabilităţi” nu sunt considerate fenomene ci, probabil, situaţii cu care cetăţenii României se confruntă „uneori”, din pură întâmplare! Sunt asociate referirile la „campanii de presă la comandă” şi „presiunile trusturilor de presă asupra deciziei politice pentru obţinerea unor avantaje economice” pentru a se plasa ideea falsă că domeniul presei ar fi fieful afacerilor clientelare, deşi chiar documentele Poliţiei şi Parchetului, conduse de membrii CSAT şi sentinţele instanţelor de judecată demonstrează zilnic că afacerile clientelare nu au o legătură directă cu activitatea din mass media ci reprezintă un fenomen în care sunt implicaţi şefii unor instituţii publice şi clientelele partidelor politice. Presa este cea care face publice astfel de cazuri, iar printr-o abordare corectă a acestui subiect membrii CSAT ar trebui să îşi recunoască incapacitatea de a utiliza instituţiile pe care le au la dispoziţie, adică Poliţia şi Parchetul, pentru combaterea afacerilor clientelare pe bani publici dezvăluite de presă. În ceea ce priveşte clamata eventualitate a implicării unor trusturi de presă în astfel de afaceri prin presiuni sau campanii, în locul acestor lamentări, membrii CSAT au posibilitatea de a interveni punctual şi eficient în cazurile respective, prin instituţiile specializate ale statului, inclusiv prin Consiliul Naţional al Audio Vizualului, care nu este un SRL, ci o instituţie a statului român.
În textul CSAT se face referire la „fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora”. Această abordare aminteşte de prevederile din „Legea nr 3/28.03.1974, privind presa în Republica Socialistă România”, care la art 67 stipula că „libertatea presei nu poate fi folosită în scopuri potrivnice orânduirii socialiste”. La art 67 se interzicea publicarea şi difuzarea unor materiale care, potrivit aliniatului (e) „cuprind informaţii şi comentarii false sau alarmiste, care ameninţă sau tulbură liniştea publică”. Această similitudine dintre strategia aprobată de CSAT şi „legea 3” scoate în evidenţă faptul că pentru apărarea siguranţei naţionale se intenţionează adoptarea unor prevederi legale la fel de restrictive ca „legea presei comuniste”.
În privinţa aversiunii exprimate de autorităţile statului faţă de unul din instrumentele activităţii jurnalistice, „campania de presă”, considerăm că este un alt eşantion de agresivitate fără fond, care are ca unic scop descrierea unui conflict, care să justifice îngrijorarea guvernului, ce va fi obligat să intervină pentru a scoate în afara legii astfel de practici jurnalistice. „Campania de presă” este instrumentul utilizat de instituţiile de presă de pe toate meridianele lumii pentru a face cunoscute opiniei publice şi pentru a oferi (chiar şi instituţiilor statului) date şi analize despre fenomene economice, sociale sau politice, care afectează interesele publice. În acest context, menţionăm campaniile de presă duse de majoritatea instituţiilor de presă din România pe tema abuzurilor în salarizarea unor funcţionari sau pe temele corupţiei şi politizării excesive ce afectează funcţionarea instituţiilor publice şi în utimă instanţă siguranţa statului. Multe campanii de presă ale unor instituţii media susţin eforturile unor instituţii publice în aplicarea legii şi şefii unor astfel de instituţii apelează sistematic la ajutorul presei pentru derularea unor astfel de campanii. În acest context, menţionăm campaniile de combatere a evaziunii fiscale şi a muncii la negru. Frecvent, instituţiilor media li se adresează cetăţeni care sunt victimele unor măsuri ilegale sau abuzuri ale unor instituţii ale statului şi de multe ori se întâmplă să fie date publicităţii 2 sau 3 materiale despre un astfel de caz. Potrivit interpretării CSAT, într-o astfel de situaţie am avea de a face cu o „campanie de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului”, care ar pune în pericol siguranţa naţională. Ca o consecinţă, prin prevederile legale ce vor fi elaborate în baza „strategiei” Preşedinţiei şi CSAT, ar trebui să li se limiteze cetăţenilor României dreptul de a apela la sprijinul presei atunci când sunt victimele unor ilegalităţi şi li se ia dreptul la libera exprimare, prin intermediul presei, cu privire la problemele cu care se confruntă în relaţiile lor cu instituţiile de stat.
Aceste prevederi ale „Strategiei de Apărare a României” reprezintă o gravă ameninţare la adresa unui drept fundamental, dreptul la informare, garantat fiecărui cetăţean prin art 31 al “Constituţiei României”, art 19 al “Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului” şi prin art 11 al “Cartei fundamentale a Uniunii Europene”. Deasemenea, este încălcat chiar spiritul “Cartei Europene a Libertăţii Presei”, adoptată de Uniunea Eurpeană în 2009, care la art 1 menţionează că “Libertatea presei este vitală pentru o societate democratică. Autorităţile statului trebuie sa o susţină şi să o protejeze, să respecte diversitatea media jurnalistică în toate formele sale de diseminare cât şi în misiunile sale politice, sociale şi culturale”. Prevederea din documentul Preşedinţiei României şi CSAT care se referă la obligaţia guvernului de a adopta măsuri concrete de contracarare a “vulnerabilităţii” constituite de activitatea de presă, reprezintă o instigare la încălcarea flagrantă a art 2 al “Cartei Europene a Libertăţii Presei”, care precizează că “Trebuie să existe garanţii că jurnalismul independent, în orice media, este liber de persecuţii, represalii, interferenţe politice sau de reglementări ale statului”.
24 iunie 2010,
Ticu Ciobotaru, presedinte
..........................................................................................................................
Societatea Jurnalistilor “Dunarea de Jos” a fost înfiinţată la data de 09.03.2007, în baza sentinţei Judecătoriei Galaţi în dosarul nr 45/PJ/200 şi are filiale la Galaţi, Brăila şi Tulcea. Din asociaţie fac parte jurnalişti din presa scrisă, televiziune şi radio, corespondenţi ai principalelor televiziuni, agenţii de presă, posturi de radio şi cotidiane naţionale, redactori şi reporteri din presa locală şi membri ai compartimentelor tehnice şi de publicitate din presa din Galaţi, Brăila şi Tulcea. Societatea Jurnaliştilor “Dunărea de Jos” este prima asociaţie profesională din România care pe data de 15.06.2009 a aderat la “Carta Europeană a Liberătii Presei”, adoptată de Uniunea Europeană la data de 25 mai 2009.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu